Plina de nervi

un nou blog, noi ganduri, nou inceput...
O zi extrem de proasta pentru a-mi incepe prima postare pe noul blog, dar cum intotdeauna m-am priceput sa incep lucruri faine in momente proaste...
nu am mai scris de mult despre ce simt, asa cum obisnuiam sa fac, si cred ca de aia incep sa nu ma mai recunosc din cand in cand. Vi se intampla si voua? Va uitati in oglinda si vedeti aceeasi ochi dar alta privire si alt om in spatele lor? daca raspunsul este unul afirmativ, atunci nu sunt singura. Imi e teama de mine atunci cand patesc asta... cum a fost astazi la targul de joburi de la Sala Palatului. Multi studenti, someri, firme, nervi, caldura, galagie, pliante, it, vanzari... si nici o coerenta. toata lumea cauta ceva, dar nimeni nu stia sigur ce. Tocmai de aceea companiile ofereau promisiuni, joburi vacante in editie limitata si...consultanta. Dupa toate astea, ajungeai la o singura concluzie: pana la urma tot la standurile de la care puteai lua un pix moca de imbulzea lumea.
La final m-am ales cu doua aplicatii, un cv corectat de un "doctor de cv-uri" de la HiPo, multe pliante, timp irosit si... doua pixuri :D
Asta e... nu toata lumea are noroc, eu de ce as face exceptie?
Acum tot ce vreau este sa inchid ochii si sa visez ca sunt undeva departe si ca rasare soarele.